Acum citeva luni, cind cu Euromaidan, trupa vesela si iresponsabila criticmacmac si prietenii au identificat, fulgerator, profilul fascist al miscarilor din piata centrala a Kievului, si, in ciuda evidentelor, la fel de rapid au spus – unii dupa ce au primit punctajele de la Vocea Rusiei, altii, ghicind deja care e linia propagandei rusesti – ca revendicarile ucrainienilor sint fasciste si ca, prin urmare, protestatarii sint, in marea lor majoritate, fascisti, repet – totul s-a intimplat foarte rapid si in ciuda evidentelor!

Acum, cind cu avionul malaezian doborit de trupele butonate de Rusia, aceleasi echipe de purtatori de ochelari de cal (asta e un compliment, rog sa se consemneze) ne indeamna, din nou in ciuda evidentelor coplesitoare, in ciuda relatarilor foarte credibile cu privire la militantii butonati de Rusia care au jefuit cadavre, ne indeamna, asadar, sa nu ne grabim. Ca poate nu Rusia, poate nu Putin, poate nu militarii sustinuti si trimisi de Rusia in Ucraina. Unii, imbecili de-a dreptul, trimit, in buna traditie a propagandei bolsevice, la SUA, la Israel in acest scandal imens in care, totusi, lucrurile sint atit de evidente. Acum, deci, sa nu me grabim.

Atunci -rapid, fascisti bla bla bla. Acum – lento, surdina, romante, mandolina, sa nu ne grabim, sa nu cautam vinovati bla bla bla.

Ce fac oamenii acestia – violeaza, cu voluptate sovietica, in mod repetat logica sau e mai mult decit atit? Mai mult si infinit mai grav?

Cum procedam cind prostia se lafaie si cind oamenii care ii sint purtatori nu sint in stare sa vada lucruri atit de evidente?